„Iubesc tot ce e frumos în tine!”

O frază care, multora din noi, le-ar însenina ziua, mai ales dacă vine de la „acea” persoană importantă. Fără a distruge sentimentul care a generat minunata declarație, să ne uităm puțin în adâncimea limbajului și să auzim și lucrurile nespuse. Pentru că, de foarte multe ori, într-un simplu mesaj se ascund mai multe înțelesuri, exprimate, de obicei, inconștient.

La prima vedere, totul e minunat. Și este, de ce nu? E clar că ni se spune că avem lucruri frumoase în noi. Totuși, cât de multe la număr sunt ele? Acel „tot” nu ne ajută să aflăm dacă sunt foarte multe sau foarte puține, din păcate. S-ar putea să fie interesant, deși puțin nedelicat, să cerem detalii suplimentare, întrebând „Și care ar fi lucrurile frumoase din mine pe care le iubești?”. Asta în timp ce observăm atent figura persoanei, sperând că nu am distrus magia momentului…

Să mergem, totuși, puțin mai departe. Expresia „tot ce e frumos în tine” presupune că în noi există și lucruri mai puțin frumoase, poate chiar urâte. Altfel am fi auzit ceva de genul „Te iubesc!” (integral, necondiționat) sau „Iubesc toată ființa ta!” sau altele similare. Adică fără a delimita „frumosul” de altceva… Niște întrebări legitime aici ar fi „Care este proporția frumos / non-frumos în noi?” sau „Lucrurile frumoase din noi sunt majoritare, existând și câteva lucruri mai puțin frumoase, sau este invers?”. Ne interesează să știm? Asta ține de fiecare din noi. Se spune că „Dragostea este oarbă”, probabil pentru că avem talentul să ne dirijăm atenția mai mult spre lucrurile frumoase, cel puțin la început. Cu toate acestea, în acest caz, chiar și orbii ajung să vadă, mai devreme sau mai târziu…

Ar mai fi o chestiune de interes, legată de această frumoasă declarație de dragoste: care sunt criteriile după care persoana respectivă consideră că ceva este frumos sau nu în noi? Dar, despre asta, într-o poveste viitoare.

Photo by Nathan Dumlao on Unsplash